Monday, 17 November 2014

One day, One hour #18

    Îmi place de mine că în general am idei bune. Rar se întâmplă să am și idei proaste, iar cea de ieri, cu siguranță nu se încadrează în această ultimă categorie. Ziua de ieri urma să fie una interesantă, veselă, ”petrecăreață”, așa că am decis să o pozez pentru, se pare, rubrica voastră preferată.

   Miercuri a fost ziua soțului meu, așa că ieri urma să o sărbătorim acasă la niște prieteni cu un grătar, un whist, poate un dans-două, chestii de astea. Dar înainte de toate acestea trebuia să votăm! Nu contau celelalte planuri, votul era pe primul loc! #josponta

   Pentru că în primul tur durata medie de stat la coadă pentru a vota la Institutul Cultural Român din Londra a fost  de 4 ore, ne-am gândit că de această dată, având în vedere că ”stimabilul” dom` prim ministru ne-a garantat că toți românii vor vota și având în vedere că urma să ajungem acolo de dimineață, mai mult de 3 ore nu vom pierde la rând. Bhahahaha... cică să ai încredere în Ponta!...
Vedeți mai jos cum a decurs de fapt ziua de 16.11.2014.

~ 7 a.m.
Am plecat cu mașina personală de acasă, să ne luăm prietenii la vot. Am zis că e mai simplu așa, decât să schimbăm două metrouri și un autobuz ca atunci când am fost să votăm în primul tur.

~ 8 a.m.
După ce ne-am luat prietenii, am mers cu metroul 13 stații până la cea mai apropiată secție de votare.

 ~ 9 a.m.
Ajunși la ICR am fost foarte surprinși să vedem că încă de la acea oră stăteau mii de oameni la rând, practic clădirea era complet înconjurată.

~ 10 a.m.
Dar am pornit înarmați cu multă răbdare, sperând că va merge repede totul și că pe la 12 a.m. terminăm, mergem să cumpărăm cărniță pentru grătar și dăm drumul la petrecere, așteptând în același timp rezultatele alegerilor.

~ 11 a.m.
Timpul trecea, coada înainta încet, iar eu începeam să regret că m-am îmbrăcat în fustă și că m-am încălțat cu cizme cu toc. Toc gros și nu foarte înalt, dar toc!

~ 12
La ora la care noi speram să terminăm deja, eram abia pe la jumătatea cozii.
 ~ 13
Pe măsură ce trecea timpul înaintam din ce în ce mai greu, picioarele îmi înghețaseră de tot iar tălpile nici nu mi le mai simțeam. Oboseala și foamea puseseră stăpânire pe noi, mai ales că ne dădeam seama că mai avem de stat câteva ore la coadă.  Acum speram să terminăm până să se întunece...

~ 14
Primii stropi au început să-și facă apariția, așa că prietenii noștri s-au dus să cumpere niște umbrele. Deja tensiunea creștea și tot mai des lumea scanda ”jos Ponta” și ”vrem să votăm”. Mai târziu lozincile au început să fie tot mai dure la adresa lui Ponta, de aceea nu le pot reda.. Dar vi le imaginați voi...

~ 15
Faimosul ”colț”, ultimul de care trebuia să trecem până să vedem intrarea în Institut. Lung ”colț„...
Unde trebuia să fim la acea oră? La petrecerea de ziua soțului meu? Haha...

~ 16
În sfârșit se vedea intrarea...

~ 17
Deja era foarte frig și tremuram ca un jeleu, ploua foarte tare și stăteam din ce în ce mai strânși să ne încălzim. Și ghiciți ce? NIMENI nu s-a dat bătut, toți au rămas, deși stăteam de dimineață acolo. Impotrant era să reușim să votăm și să scăpăm de măscărici.

~ 18
Intrarea era în fața noastră, dar parcă era din ce în ce mai departe... Deja începeam să ne facem griji că nu o să apucăm să votăm.
Oamenii începuseră să cânte ”Noi suntem Români”, ”Deșteaptă-te, române”, în continuare ”jos Ponta”, ”România” etc... Astfel s-a mai animat atmosfera și parcă toți ne-am recăpătat energia. Au fost niște momente unice...

~ 19
Ah, atât de aproape, și totuși atât de departe...
Oamenii erau foarte înghesuiși în față și din acest motiv, deși părea că suntem aproape, înaintam foarte lent și parcă nu se mai termina.. Dar mare ne-a fost bucuria atunci când am aflat că rezultatele parțiale îl dădeau câștigător pe Iohannis. Atunci chiar am simțit că totul are sens.

~ 20
La 20:00 am ieșit din secția de vot. Nu ne venea să credeam că în sfârșit am reușit. Înăuntru lumea se mișca în reluare, cum s-ar spune. De aceea totul mergea așa de greu. Cel care trebuia să-mi treacă datele pe hărtia lui se făcea că se uită pe pereți, i-a luat 1 minut să-mi scrie CNP-ul și numele, și încă unul să mă pună să semnez. Celelalte persoane care au fost cu mine au pățit la fel, deci nu a fost al meu ”căscat”, ci era o tactică.
După ce am ieșit am plecat imediat spre metrou, în ideea că ziua nu e pierdută și că reușim să facem și faimosul grătar...  Abia atunci am început să-mi simt tălpile și pe drumul către stație am început să plâng de durere... iar eu nu plâng foarte ușor. Dar o durere ca aceea nu am mai simțit niciodată, am fost nevoită să mă descalț dinainte de a intra în metrou pentru că nu mai rezistam...

~ 21
Ajunși acasă la prietenii noștri ne-am pus pe mâncat prostii până era gata grătarul, pentru că evident, eram leșinați de foame.

~ 22
Gata și grătarul

~ 23
După ce am mâncat i-am spus soțului că trebuie să mergem acasă pentru că mi-era rău de oboseală. Din păcate nici nu s-a mai pus problema vreunei petreceri sau ceva de genul, eram cu toții incredibil de obosiți și încă înghețați. Așa că am luat mașina și direct acasă la somn.

A fost o zi specială, în care am văzut ce înseamnă cu adevărat solidaritatea la români, în care am cunoscut români deosebiți care ar face orice le stă în putere să se întoarcă în viitorul apropiat acasă, în România. 
Mi-aș fi dorit să spun mai multe, dar parcă nu-mi găsesc cuvintele, încă nu mi-am revenit complet, dar voiam neapărat să public astăzi acest articol. Sper ca și imaginile să fi vorbit.

Voi ați fost la vot?

#iohannispresedinte

18 comments:

  1. Of Diana... mi.au dat lacrimile. Nici eu nu.mi gasesc cuvintele dar repet si aici: ma inclin in fata voastra!
    Da, am votat! Acum am votat. In primul tur am considerat ca e mai bine sa.mi vad de treaba mea, ca n.am de ce sa.mi pierd minute din viata pt niste ordinari care oricum ne vor manari voturile si mai apoi ne vor suge de vlaga, asa cum au facut.o toti pana acum. Dar bataia de joc la care voi, cei plecati departe, ati fost supusi in primul tur m.a revoltat, indarjit si determinat sa.mi misc fundul si sa pun cu sete stampila pe numele celui care sper ca va avea decenta sa va si sa ne respecte.
    Roxanne

    ReplyDelete
    Replies
    1. Of, dragă Roxanne. Mulțumim, dar mă simt prost.. Nu vreau să stârnim milă sau să fim urcați pe un piedestal, nici pe departe. Eu m-am bucurat că am pozat tot ca să vedeți ce fel sunt cu adevărat românii, cât de ambițioși sunt când își doresc cu adevărat ceva. Și ca să vedeți și puțin ”din interior” cum s-a simțit totul.
      De când am drept de vot eu nu am lipsit niciodată de alegeri, fie ele prezidențiale sau locale. Eu nu aș fi plecat de acolo nici dacă mai trebuia să stau încă pe atâta. Dar am fost profund impresionată și de celelalte mii de români din jurul meu care nu au spus nicio secundă că nu mai pot, că nu are rost, că se dau bătuți. A fost o atmosferă incredibilă. Acum nu mă mai gândesc la cât de greu mi-a fost, ci la tot ce am învățat în acele ore, despre mine și despre români. Cu asta am râmas. Sunt mândră că sunt româncă și de abia aștept să mă pot întoarce acasă. :)

      Delete
    2. Este vorba despre admiratie! Asta simt eu pt voi.
      Roxanne

      Delete
  2. In primul rand te felicit pentru ideea de a poza ieri pentru acest articol. Noi poate nu constientizam cat de greu v-a fost voua acolo si ca intr-adevar s-a stat atat de mult la coada. Mi se pare incredibil!
    Ma bucur totusi ca oamenii de aici s-au mobilizat si au iesit la vot. Am auzit atatea povesti de la oamenii din afara, o parte din ei nici n-au avut norocul de a pune stampila.
    Acum..om trai si-om vedea! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc, Ira. Nici fratele meu care a încercat să voteze în Dublin nu a reușit, după ce a stat 4 ore la coadă. Iar în spatele nostru mai erau sute sau poate mii de persoane care sperau să voteze, dar nu știu câte au mai apucat să intre într-o oră...
      Așa e, rămâne de văzut... :)

      Delete
  3. Imi pare atat de rau pentru experienta asta... sincer, imi venea sa plang cand am vazut ce e la TV, cum stau atatia oameni in frig, in picioare, ore-n sir ca sa voteze. Cumnata mea a stat si ea 10 ore in Munchen. Urat, foarte urat. Imi imaginez cati oameni au rabdat atat si nu au mai apucat sa voteze.

    Trebuia sa filmezi ce se intampla acolo, sa postezi pe FB, undeva ca sa se vada cum se voteaza in strainatate.
    Sper ca cei care sunt vinovati de toata tigania asta sa plateasca scump.Jos din functii, demisia!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Și-au bătut joc de noi, de parcă dacă am plecat din țară, nu mai avem aceleași drepturi. Dar ambiția noastră a fost mai mare și le-am dovedit-o. :) Am filmat și am pus pe fb, tocmai ca să se vadă ce a fost cu adevărat acolo, nu ce au dat unele televiziuni pesediste...

      Delete
  4. Nu pot sa spun decat ... RESPECT!
    Respect pentru toti cei care au facut acest lucru!
    Intr-adevar, sunteti niste eroi!
    Pupici

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumim, Dee, e mult spus, dar mulțumim. :*

      Delete
  5. Tot respectul pentru toate persoanele care au stat ore in sir la coada pentru a vota. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca romanii pot fi atat de uniti, mai ales cei ce au ales sa plece din tara. Imi imaginez ca de bine nu au plecat.
    Aici, in Romania, eu am stat fix 5 minute in sectie. Cand am ajuns acolo nu era nici macar o persoana inaintea mea. Si totusi foarte multi romani din tara au decis sa nu voteze desi era atat de simplu.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Și pe mine m-au surpins în mod plăcut românii. Și asta nu dovedește decât cât de mult ne dorim să ne întoarcem, dar într-o țară normală, în care să putem munci pe un salariu decent.
      Nici mie nu-mi lua mai mult de 5 minute când votam în România... Știi cum e, apreciezi un lucru abia după ce nu-l mai ai...

      Delete
  6. Vă admir pentru răbdarea de care ați dat dovadă! E trist ce s-a întâmplat, nici nu știu ce aș putea să mai spus.
    Da, am fost la vot și am rămas uimită să văd câtă lume era, chiar am găsit coadă acolo unde era strada noastră și pe coridoare era plin de lume. M-am bucurat să văd că s-au urnit și românii din țară să meargă la vot, mai ales tinerii care de obicei nu-și dădeau interesul!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce frumos, indiferent de motiv, mă bucur că și românii din țară au fost în număr mai mare la vot..

      Delete
  7. Respect si din partea mea! Mi-au dat lacrimile citind :*

    ReplyDelete
    Replies
    1. Of..nu asta a fost intenția mea.. :*

      Delete
  8. Felicitari pentru perseverenta,imi pare rau ca nu ati putut petrece ziua intr-un mod mai festiv! Cu siguranta au contat voturile voastre si v-ati facut datoria in ciuda tuturor dificultatilor,lucru de admirat de altfel!La multi ani cu intarziere,sotului si sa stii ca One day,One hour este postarea mea favorita!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Îți mulțumesc din suflet, Gia, pentru tot! :*

      Delete

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...