One day, One hour #18

    Îmi place de mine că în general am idei bune. Rar se întâmplă să am și idei proaste, iar cea de ieri, cu siguranță nu se încadrează în această ultimă categorie. Ziua de ieri urma să fie una interesantă, veselă, ”petrecăreață”, așa că am decis să o pozez pentru, se pare, rubrica voastră preferată.

   Miercuri a fost ziua soțului meu, așa că ieri urma să o sărbătorim acasă la niște prieteni cu un grătar, un whist, poate un dans-două, chestii de astea. Dar înainte de toate acestea trebuia să votăm! Nu contau celelalte planuri, votul era pe primul loc! #josponta

   Pentru că în primul tur durata medie de stat la coadă pentru a vota la Institutul Cultural Român din Londra a fost  de 4 ore, ne-am gândit că de această dată, având în vedere că ”stimabilul” dom` prim ministru ne-a garantat că toți românii vor vota și având în vedere că urma să ajungem acolo de dimineață, mai mult de 3 ore nu vom pierde la rând. Bhahahaha... cică să ai încredere în Ponta!...
Vedeți mai jos cum a decurs de fapt ziua de 16.11.2014.

~ 7 a.m.
Am plecat cu mașina personală de acasă, să ne luăm prietenii la vot. Am zis că e mai simplu așa, decât să schimbăm două metrouri și un autobuz ca atunci când am fost să votăm în primul tur.

~ 8 a.m.
După ce ne-am luat prietenii, am mers cu metroul 13 stații până la cea mai apropiată secție de votare.

 ~ 9 a.m.
Ajunși la ICR am fost foarte surprinși să vedem că încă de la acea oră stăteau mii de oameni la rând, practic clădirea era complet înconjurată.

~ 10 a.m.
Dar am pornit înarmați cu multă răbdare, sperând că va merge repede totul și că pe la 12 a.m. terminăm, mergem să cumpărăm cărniță pentru grătar și dăm drumul la petrecere, așteptând în același timp rezultatele alegerilor.

~ 11 a.m.
Timpul trecea, coada înainta încet, iar eu începeam să regret că m-am îmbrăcat în fustă și că m-am încălțat cu cizme cu toc. Toc gros și nu foarte înalt, dar toc!

~ 12
La ora la care noi speram să terminăm deja, eram abia pe la jumătatea cozii.

 ~ 13
Pe măsură ce trecea timpul înaintam din ce în ce mai greu, picioarele îmi înghețaseră de tot iar tălpile nici nu mi le mai simțeam. Oboseala și foamea puseseră stăpânire pe noi, mai ales că ne dădeam seama că mai avem de stat câteva ore la coadă.  Acum speram să terminăm până să se întunece...

~ 14
Primii stropi au început să-și facă apariția, așa că prietenii noștri s-au dus să cumpere niște umbrele. Deja tensiunea creștea și tot mai des lumea scanda ”jos Ponta” și ”vrem să votăm”. Mai târziu lozincile au început să fie tot mai dure la adresa lui Ponta, de aceea nu le pot reda.. Dar vi le imaginați voi...

~ 15
Faimosul ”colț”, ultimul de care trebuia să trecem până să vedem intrarea în Institut. Lung ”colț„...
Unde trebuia să fim la acea oră? La petrecerea de ziua soțului meu? Haha...

~ 16
În sfârșit se vedea intrarea...

~ 17
Deja era foarte frig și tremuram ca un jeleu, ploua foarte tare și stăteam din ce în ce mai strânși să ne încălzim. Și ghiciți ce? NIMENI nu s-a dat bătut, toți au rămas, deși stăteam de dimineață acolo. Impotrant era să reușim să votăm și să scăpăm de măscărici.

~ 18
Intrarea era în fața noastră, dar parcă era din ce în ce mai departe... Deja începeam să ne facem griji că nu o să apucăm să votăm.
Oamenii începuseră să cânte ”Noi suntem Români”, ”Deșteaptă-te, române”, în continuare ”jos Ponta”, ”România” etc... Astfel s-a mai animat atmosfera și parcă toți ne-am recăpătat energia. Au fost niște momente unice...

~ 19
Ah, atât de aproape, și totuși atât de departe...
Oamenii erau foarte înghesuiși în față și din acest motiv, deși părea că suntem aproape, înaintam foarte lent și parcă nu se mai termina.. Dar mare ne-a fost bucuria atunci când am aflat că rezultatele parțiale îl dădeau câștigător pe Iohannis. Atunci chiar am simțit că totul are sens.

~ 20
La 20:00 am ieșit din secția de vot. Nu ne venea să credeam că în sfârșit am reușit. Înăuntru lumea se mișca în reluare, cum s-ar spune. De aceea totul mergea așa de greu. Cel care trebuia să-mi treacă datele pe hărtia lui se făcea că se uită pe pereți, i-a luat 1 minut să-mi scrie CNP-ul și numele, și încă unul să mă pună să semnez. Celelalte persoane care au fost cu mine au pățit la fel, deci nu a fost al meu ”căscat”, ci era o tactică.
După ce am ieșit am plecat imediat spre metrou, în ideea că ziua nu e pierdută și că reușim să facem și faimosul grătar...  Abia atunci am început să-mi simt tălpile și pe drumul către stație am început să plâng de durere... iar eu nu plâng foarte ușor. Dar o durere ca aceea nu am mai simțit niciodată, am fost nevoită să mă descalț dinainte de a intra în metrou pentru că nu mai rezistam...

~ 21
Ajunși acasă la prietenii noștri ne-am pus pe mâncat prostii până era gata grătarul, pentru că evident, eram leșinați de foame.

~ 22
Gata și grătarul

~ 23
După ce am mâncat i-am spus soțului că trebuie să mergem acasă pentru că mi-era rău de oboseală. Din păcate nici nu s-a mai pus problema vreunei petreceri sau ceva de genul, eram cu toții incredibil de obosiți și încă înghețați. Așa că am luat mașina și direct acasă la somn.

A fost o zi specială, în care am văzut ce înseamnă cu adevărat solidaritatea la români, în care am cunoscut români deosebiți care ar face orice le stă în putere să se întoarcă în viitorul apropiat acasă, în România. 

Mi-aș fi dorit să spun mai multe, dar parcă nu-mi găsesc cuvintele, încă nu mi-am revenit complet, dar voiam neapărat să public astăzi acest articol. Sper ca și imaginile să fi vorbit.

Voi ați fost la vot?

#iohannispresedinte

One day, One hour #17

  Recunosc, merit să fiu trasă de urechi pentru că postez atât de rar. Până și facebook-ul m-a avertizat în privința asta. Nu înțeleg ce se întâmplă în ultimul timp, dar nu mai reușesc deloc să-mi organizez timpul, iar articolele pentru blog ajung pe la coada listei, ceea ce mă întristează foarte tare. Nu știu cum reușesc cele care au copii și mai au și un job full time. Ponturi, ceva? :P Dar promit ca de acum înainte să fac tot posibilul să postez măcar două articole pe săptămână, dacă 3-4 nu reușesc.

 Sâmbăta trecută am pozat ce am făcut în fiecare oră să vă arăt, dar nu am găsit în nicio zi timp să selectez pozele și să vă povestesc câte puțin despre fiecare. Chiar am avut intenția să renunț la acest articol din One day, One hour, dar în ultimul timp am tot primit mesaje în care îmi spuneați cât de mult vă plac postările din această rubrică, așa că mergem pe ideea ”mai bine mai târziu, decât niciodată”. :D

Așadar, ziua de sâmbătă în imagini.

~ 11 a.m.
  Fiind zi liberă pentru soțul meu, ne-am permis să dormim mai mult, așa că ziua a început mai târziu decât de obicei. Pentru că e din ce în ce mai frig, Cola nu mai are voie afară la fel de mult, așa că ne bucurăm mai mult de prezența lui în casă. Noi suntem fericiți, el... nu. :))

~ 12 a.m.

  Surpriză, surpriză, mi-a ajuns prima cutie de la Graze. În cazul în care nu știți despre ce e vorba, pe graze.com putem să ne facem abonament la câteva gustări sănătoase și delicioase. Ca cele din poză. Ne-au plăcut foarte mult, dar tot ni se pare cam mult 4 lire pentru o astfel de cutie, așa că nu vom continua să le comandăm. Prima cutie a fost gratis.

~ 13

Shower time! Soțul meu a cumpărat acest gel de duș. el fiind anti-gel de duș până acum. Dar l-a atras aroma cică. Îmi place și mie, doar că nu e la fel de puternică ca la celelalte geluri marca Original Source.

~ 14 

Am făcut poze pentru articolul aniversar, articolul precedent, în care am ”pus la bătaie” cele două palete de farduri din imagine.

~ 15 

Am reușit și să leg câteva cuvinte și să scriu câte ceva despre ce a însemnat pentru mine  primul an de blogging.

~  16

Pentru că voiam să ieșim, am ”testat” vremea în grădină, ca să știu cum să mă îmbrac. Bineînțeles că socoteala din grădină nu s-a potrivit cu cea din târg. :))

~ 17 

Pentru că încă era devreme, am mai pierdut timpul pe internet și mi-am admirat motanul căzut la datorie...

 

~ 18 

Am început să mă machiez și am folosit pentru prima dată această mascara. O s-o mai vedeți pe blogul meu...

~ 19

Am plecat la o mică plimbare, și după cum vă spuneam mai sus, deși părea să nu plouă, exact înainte să ieșim din casă a început ”dușul”.

~ 20

Am intrat într-un chinezesc să mâncăm și m-am răsfățat cu goldfish. Yum!! Bețigașele sunt doar pentru poză, eu nu le-am folosit, haha!

~ 21

Cu burțile pline, în autobuz, înapoi spre casă.

Ajunși acasă nu prea am mai făcut mare lucru, am pierdut vremea pe internet, așa că nu am mai avut ce poza. 

A fost o zi scurtă, dar sper că v-a plăcut să aflați cum a fost sâmbăta mea. A voastră cum a fost?

P.S. Nu uitați de giveaway!